Portocala

Crangulet  Adamescu avea un chef nebun de portocale.Tocmai el,care nu poftise niciodata la nimic,ci se sacrificase mereu pentru altii…

Isi astepta cu nerabdare randul la singura ghereta unde se distribuiau portocale.Cand ajunse in fata constata ca ramase doar una,cazuta cine stie cum,langa cantar.O cumpara cu gandul monstrous de a o manca seara,in baie,ca sa nu-l vada nevasta-sa.Pentru indeplinirea indeplinirea actualului reprobabil,adica a ascunderii fructului oprit pentru sine,o vara in san ,plasa servieta peste umflatura,si se strecura in casa,ca un hot. Refuza sa manance si se aseaza in fotoliu,in fata televizorului.Urmarii cu man ape inima cursul de limba franceza,si un film plictisitor care-I expedie consoarta in dormitory. Abia cand auzi zumzaitul ca un frigider cu termoreglare proprie,intra si el in baie.Scoase portocala din san,deschise briceagul si cateva lacrimi ii umezira ochii la gandul meschinariei la care era capabil.

Si asa cum statea cu portocala intr-o mana,cu briceagul in cealalta si cu lacrimile de pe obraz,auzi ovoce dulce,ca la un concurs de spicherite pentru copii:

-          Binecuvantat ti-e sufletul bun ! Esti primul om care varsa lacrimi deasupra unei portocale.Pentru mila ta vreau sa te rasplatesc.

Crangulet se intoarse si ramase traznit.Intre chiuveta si cada aparuse o femeie splendida,cu un aer exotic.

-          -Sunt Zana portocalelor si vreau sa te rasplatesc pentru bunateatea ta.Spune-mi o dorinta sit i-o indeplinesc.

Inspaimantat de aparitia acelei minuni cu trup de pamanteana si de faptul ca ar putea fi surprins de nevasta-sa cu ea in baie,nu avu in acea clipa alta dorinta  decat aceea de a o vedea disparand cat mai repede din perimetrul conjugal.Si bineanteles zana disparu.

De necaz,n-a mai dormit toata noaptea.S-a gandit.N-avea si el dorinte ca tot omul?   Ehei ,o avansare,o casuta undeva mai spre munte,o masinuta modesta,ca sa nu aiba nevoie de garaj…

A doua zi,buimac de suparare si nesomn,s-a dus cu intarziere la serviciu,a lucrat anapoda sic and a dat cu ochii de seful serviciului,i-a spus aiurit “sarumana” . Colegii,care mai de care il tachinau: <esti indragostit,Crangulet,indragostit rau de tot!> . Tocmai cand unul dintre ei repeat pentru nu se stie a nu stiu  cata oara aceasta infamie- si asta de fata cu presedintele  sindicatului – pe usa intra vaporoasa,ca o adiere zana portocaleleor. Sub ochii tuturor,dilatati ca dupa tratament intens cu beladona,inainta pana in biroul lui Crangulet,se aseaza pe scaun si zise :

-           -Ieri te-a intimidat prezenta sotiei,de aceea am venit aici.Spune-mi ce dorinta vrei sa-ti indeplinesc?

Crangulet,cu ochii atintiti spre locul de unde presedintele sindicatului urmarea scena cu constionciozitatea unui authentic  Javert,n-avu alta dorinta in aceea clipa decat… Si Zana portocalelor,bineinteles disparu…

In cea de-a treia zi,pe cand se indrepta spre casa,se trezi cu ea in autobus. De emotie, Crangulet se lasa moale pe bancheta.Zana se aseza in locul liber de langa el si ii zise:

-          -Ieri te-au intimidat colegii. Acum suntem doi necunoscuti in acest banal autobus. Exprima-ti dorinta!

Caldura finite de alaturi,parfumul ei de fruct tropical si rotunjumile pe care le simtea atat de aproape il facura sa inchida ochii sis a viseze. Un firicel de gand… Dar in clipa aceea se trezi zgaltait din senin  si o voce de rasnita reconditionata ii izbi timpanul:

-          -Biletul dumneavoastra la control !

Intr-o secunda realiza penibilul situatiei,cu toate urmarile-i nefaste : de emotie la aparitia Zanei,uitase sa composteze biletul ! Se si vazu luat de guler,mustruluit, apoi procesul verbal , amenda… Ah de-ar avea acel dreptunghi mic de hartie perforat !

Si Zana ii indeplini in sfarsit dorinta  apoi disparu pentru totdeauna. Iar Crangulet prezinta, bineinteles controloarei un bilet compostat,corespunzator autobuzului.

Rodica Tott.      Revista Dacia 1982