Baia

In fiecare duminica dimineata Cip era present la Baia comunala.Intra intai la aburi,apoi se sapunea imbrancindu-se in spuma clabucilor, facea un dus apoi se arunca in bazinul cu apa calda unde,scufundat pana la brabie afla cu placer si usurare privind varstele trupurilor goale de barbate ce se perindau prin fata lui.

Acum de exemplu,privea la paulica lustragiul din colt, bortos si cu mustata,care se indrepta spre dus cu sapunul intr-o mana si cu un burete mare si galben in cealalta.Paulica isi uitase palaria pe cap,si asa cum era ,gol pusca si cu palaria pe varful capului,parea al dracului de dezbracat. Cei care-l urmareau se umflau de ras.

Paulica se baga sub dus si nu pricepu nimic pana cand incercand sa se spele pe cap dadu de palarie. O lua in maini si privind-o ramase perplex.  Scuipa o injuratura o tranti de gratar si urcanduse cu picioarele pee a incepu sa se sapuneasca. Varstele trupurilor goale hohoteau si Cip se arunca din bazinul cu apa calda in cel cu apa rece,de unde iesi  dupa cateva minute sforaind,trezit din toropeala cel cuprinse. Apoi Cip se infasura intr-un cearceaf ce mirosea grozav a albitura si intinzandu-se pe o banca refuza sa se mai gandesca la ceva.

Petre Popovici. 1982.

Din intamplare

 Georgescu Gherghina  se afla de cateva zile in spital. Are fractura la piciorul stang,o dubla fractura aproape de glezna. Alunecase pe strada in timp ce se indrepta spre casa,tinand in maini plase incarcate cu cartofi cumparati din piata. Plouasa toata noaptea,iar asfaltul napadit de noroi,devenise lunecos. Dar Georgescu Gherghina considera acest accident un adevarat noroc pe care nu se mai asteptase sa-l intalneasca vreodata. O nesperata fericire venita  acum ,la varsta de aproape saizeci de ani. Motivul era simplu si ingrozitor de banal. Scapase de cei de acasa,scapase defapt de cosmarul diminetiilor cand o pornea  spre oras,cu plasele  dupa ea ,inghesuindu-se prin autobuze,ragusind in fata tarabelor din piete,bantuind magazinele,apoi din nou in autobuze grabindu-se spre casa unde trebuia preparat pranzul pentru fiul ei ,nora si nepotel.

Tinerii casatoriti soseau obositi de la munca,mancau si se odihneau cateva  ore.Ea spala vasele si iesea cu nepotelul la plimbare. Nepoteleul era vioi,ager,destept plin de viata si initiative.O fugarea prin jurul blocului ,ori prin locurile de joaca.

Acum,Georgescu Ghergina simte ca renaste. Aici in patul alb,nu e obligata sa faca nimic. I se adduce masa la ore fixe.Mananca fara graba.Dupa ce a terminat I se aduna masa.Nu spala vasele,nu se inghesuie in autobuze,nu bantuie magazinele,nu fuge in jurul blocului. Citeste si … atat.In cateva zile a intinerit.

Intr-o dupa masa,o sora medicala tanara,dragura,degajand un permanent aer de cochetarie,o intoarse pe burta si-I administra o injectie.Nu protesta,doar se afla intr-un spital,la tratament,stiu mai bine cei de acolo ce trebuie sa faca.Timp de trei zile si trei nopti injectia se repeat din sase in sase ore. Efectul era cu totul straniu. Tot ce fusese alb pana atunci se colorase in gri. La una din vizitele medicului de salon,nu sa mai putut abtine  si-I spuse printer gafaieli si icniri,ca se simte tare rau de cand ia injectiile acelea.

-          Ce injectii?! Intreaba medical si-si arunca privirile asupra fisei.Dupa o citire sumara,zambi nu tocmai incantat.

-          O,dar a fost o mica incurcatura,zise medical si se putea intuit o doza de neliniste in glasul sau, doar Georgescu Gherghina nu putea intuit nimic,urechiile ii vajaiau molcom,a fost o mica incurcatura… Injectiile erau pentru vecina dumneavoastra de pat. Nu face nimic… totul se rezolva pana la urma.

Halatul alb,imaculat se transforma incet intr-o pata gri. Medicul se intoarse spre sora medicala si ciupind-o de brat ii sopti la ureche:

-          Tampitico, diseara te astept la un ceai de menta.

Rodica Tott   Revista Dacia 1982.

Portocala

Crangulet  Adamescu avea un chef nebun de portocale.Tocmai el,care nu poftise niciodata la nimic,ci se sacrificase mereu pentru altii…

Isi astepta cu nerabdare randul la singura ghereta unde se distribuiau portocale.Cand ajunse in fata constata ca ramase doar una,cazuta cine stie cum,langa cantar.O cumpara cu gandul monstrous de a o manca seara,in baie,ca sa nu-l vada nevasta-sa.Pentru indeplinirea indeplinirea actualului reprobabil,adica a ascunderii fructului oprit pentru sine,o vara in san ,plasa servieta peste umflatura,si se strecura in casa,ca un hot. Refuza sa manance si se aseaza in fotoliu,in fata televizorului.Urmarii cu man ape inima cursul de limba franceza,si un film plictisitor care-I expedie consoarta in dormitory. Abia cand auzi zumzaitul ca un frigider cu termoreglare proprie,intra si el in baie.Scoase portocala din san,deschise briceagul si cateva lacrimi ii umezira ochii la gandul meschinariei la care era capabil.

Si asa cum statea cu portocala intr-o mana,cu briceagul in cealalta si cu lacrimile de pe obraz,auzi ovoce dulce,ca la un concurs de spicherite pentru copii:

-          Binecuvantat ti-e sufletul bun ! Esti primul om care varsa lacrimi deasupra unei portocale.Pentru mila ta vreau sa te rasplatesc.

Crangulet se intoarse si ramase traznit.Intre chiuveta si cada aparuse o femeie splendida,cu un aer exotic.

-          -Sunt Zana portocalelor si vreau sa te rasplatesc pentru bunateatea ta.Spune-mi o dorinta sit i-o indeplinesc.

Inspaimantat de aparitia acelei minuni cu trup de pamanteana si de faptul ca ar putea fi surprins de nevasta-sa cu ea in baie,nu avu in acea clipa alta dorinta  decat aceea de a o vedea disparand cat mai repede din perimetrul conjugal.Si bineanteles zana disparu.

De necaz,n-a mai dormit toata noaptea.S-a gandit.N-avea si el dorinte ca tot omul?   Ehei ,o avansare,o casuta undeva mai spre munte,o masinuta modesta,ca sa nu aiba nevoie de garaj…

A doua zi,buimac de suparare si nesomn,s-a dus cu intarziere la serviciu,a lucrat anapoda sic and a dat cu ochii de seful serviciului,i-a spus aiurit “sarumana” . Colegii,care mai de care il tachinau: <esti indragostit,Crangulet,indragostit rau de tot!> . Tocmai cand unul dintre ei repeat pentru nu se stie a nu stiu  cata oara aceasta infamie- si asta de fata cu presedintele  sindicatului – pe usa intra vaporoasa,ca o adiere zana portocaleleor. Sub ochii tuturor,dilatati ca dupa tratament intens cu beladona,inainta pana in biroul lui Crangulet,se aseaza pe scaun si zise :

-           -Ieri te-a intimidat prezenta sotiei,de aceea am venit aici.Spune-mi ce dorinta vrei sa-ti indeplinesc?

Crangulet,cu ochii atintiti spre locul de unde presedintele sindicatului urmarea scena cu constionciozitatea unui authentic  Javert,n-avu alta dorinta in aceea clipa decat… Si Zana portocalelor,bineinteles disparu…

In cea de-a treia zi,pe cand se indrepta spre casa,se trezi cu ea in autobus. De emotie, Crangulet se lasa moale pe bancheta.Zana se aseza in locul liber de langa el si ii zise:

-          -Ieri te-au intimidat colegii. Acum suntem doi necunoscuti in acest banal autobus. Exprima-ti dorinta!

Caldura finite de alaturi,parfumul ei de fruct tropical si rotunjumile pe care le simtea atat de aproape il facura sa inchida ochii sis a viseze. Un firicel de gand… Dar in clipa aceea se trezi zgaltait din senin  si o voce de rasnita reconditionata ii izbi timpanul:

-          -Biletul dumneavoastra la control !

Intr-o secunda realiza penibilul situatiei,cu toate urmarile-i nefaste : de emotie la aparitia Zanei,uitase sa composteze biletul ! Se si vazu luat de guler,mustruluit, apoi procesul verbal , amenda… Ah de-ar avea acel dreptunghi mic de hartie perforat !

Si Zana ii indeplini in sfarsit dorinta  apoi disparu pentru totdeauna. Iar Crangulet prezinta, bineinteles controloarei un bilet compostat,corespunzator autobuzului.

Rodica Tott.      Revista Dacia 1982