Baia

In fiecare duminica dimineata Cip era present la Baia comunala.Intra intai la aburi,apoi se sapunea imbrancindu-se in spuma clabucilor, facea un dus apoi se arunca in bazinul cu apa calda unde,scufundat pana la brabie afla cu placer si usurare privind varstele trupurilor goale de barbate ce se perindau prin fata lui.

Acum de exemplu,privea la paulica lustragiul din colt, bortos si cu mustata,care se indrepta spre dus cu sapunul intr-o mana si cu un burete mare si galben in cealalta.Paulica isi uitase palaria pe cap,si asa cum era ,gol pusca si cu palaria pe varful capului,parea al dracului de dezbracat. Cei care-l urmareau se umflau de ras.

Paulica se baga sub dus si nu pricepu nimic pana cand incercand sa se spele pe cap dadu de palarie. O lua in maini si privind-o ramase perplex.  Scuipa o injuratura o tranti de gratar si urcanduse cu picioarele pee a incepu sa se sapuneasca. Varstele trupurilor goale hohoteau si Cip se arunca din bazinul cu apa calda in cel cu apa rece,de unde iesi  dupa cateva minute sforaind,trezit din toropeala cel cuprinse. Apoi Cip se infasura intr-un cearceaf ce mirosea grozav a albitura si intinzandu-se pe o banca refuza sa se mai gandesca la ceva.

Petre Popovici. 1982.

Din intamplare

 Georgescu Gherghina  se afla de cateva zile in spital. Are fractura la piciorul stang,o dubla fractura aproape de glezna. Alunecase pe strada in timp ce se indrepta spre casa,tinand in maini plase incarcate cu cartofi cumparati din piata. Plouasa toata noaptea,iar asfaltul napadit de noroi,devenise lunecos. Dar Georgescu Gherghina considera acest accident un adevarat noroc pe care nu se mai asteptase sa-l intalneasca vreodata. O nesperata fericire venita  acum ,la varsta de aproape saizeci de ani. Motivul era simplu si ingrozitor de banal. Scapase de cei de acasa,scapase defapt de cosmarul diminetiilor cand o pornea  spre oras,cu plasele  dupa ea ,inghesuindu-se prin autobuze,ragusind in fata tarabelor din piete,bantuind magazinele,apoi din nou in autobuze grabindu-se spre casa unde trebuia preparat pranzul pentru fiul ei ,nora si nepotel.

Tinerii casatoriti soseau obositi de la munca,mancau si se odihneau cateva  ore.Ea spala vasele si iesea cu nepotelul la plimbare. Nepoteleul era vioi,ager,destept plin de viata si initiative.O fugarea prin jurul blocului ,ori prin locurile de joaca.

Acum,Georgescu Ghergina simte ca renaste. Aici in patul alb,nu e obligata sa faca nimic. I se adduce masa la ore fixe.Mananca fara graba.Dupa ce a terminat I se aduna masa.Nu spala vasele,nu se inghesuie in autobuze,nu bantuie magazinele,nu fuge in jurul blocului. Citeste si … atat.In cateva zile a intinerit.

Intr-o dupa masa,o sora medicala tanara,dragura,degajand un permanent aer de cochetarie,o intoarse pe burta si-I administra o injectie.Nu protesta,doar se afla intr-un spital,la tratament,stiu mai bine cei de acolo ce trebuie sa faca.Timp de trei zile si trei nopti injectia se repeat din sase in sase ore. Efectul era cu totul straniu. Tot ce fusese alb pana atunci se colorase in gri. La una din vizitele medicului de salon,nu sa mai putut abtine  si-I spuse printer gafaieli si icniri,ca se simte tare rau de cand ia injectiile acelea.

-          Ce injectii?! Intreaba medical si-si arunca privirile asupra fisei.Dupa o citire sumara,zambi nu tocmai incantat.

-          O,dar a fost o mica incurcatura,zise medical si se putea intuit o doza de neliniste in glasul sau, doar Georgescu Gherghina nu putea intuit nimic,urechiile ii vajaiau molcom,a fost o mica incurcatura… Injectiile erau pentru vecina dumneavoastra de pat. Nu face nimic… totul se rezolva pana la urma.

Halatul alb,imaculat se transforma incet intr-o pata gri. Medicul se intoarse spre sora medicala si ciupind-o de brat ii sopti la ureche:

-          Tampitico, diseara te astept la un ceai de menta.

Rodica Tott   Revista Dacia 1982.