Crangulet Adamescu
avea un chef nebun de portocale.Tocmai el,care nu poftise niciodata la nimic,ci
se sacrificase mereu pentru altii…
Isi astepta cu nerabdare randul la singura ghereta unde se
distribuiau portocale.Cand ajunse in fata constata ca ramase doar una,cazuta
cine stie cum,langa cantar.O cumpara cu gandul monstrous de a o manca seara,in
baie,ca sa nu-l vada nevasta-sa.Pentru indeplinirea indeplinirea actualului
reprobabil,adica a ascunderii fructului oprit pentru sine,o vara in san ,plasa
servieta peste umflatura,si se strecura in casa,ca un hot. Refuza sa manance si
se aseaza in fotoliu,in fata televizorului.Urmarii cu man ape inima cursul de
limba franceza,si un film plictisitor care-I expedie consoarta in dormitory. Abia
cand auzi zumzaitul ca un frigider cu termoreglare proprie,intra si el in
baie.Scoase portocala din san,deschise briceagul si cateva lacrimi ii umezira
ochii la gandul meschinariei la care era capabil.
Si asa cum statea cu portocala intr-o mana,cu briceagul in
cealalta si cu lacrimile de pe obraz,auzi ovoce dulce,ca la un concurs de
spicherite pentru copii:
-
Binecuvantat ti-e sufletul bun ! Esti primul om
care varsa lacrimi deasupra unei portocale.Pentru mila ta vreau sa te
rasplatesc.
Crangulet se intoarse si ramase
traznit.Intre chiuveta si cada aparuse o femeie splendida,cu un aer exotic.
-
-Sunt Zana portocalelor si vreau sa te rasplatesc
pentru bunateatea ta.Spune-mi o dorinta sit i-o indeplinesc.
Inspaimantat de aparitia acelei
minuni cu trup de pamanteana si de faptul ca ar putea fi surprins de nevasta-sa
cu ea in baie,nu avu in acea clipa alta dorinta
decat aceea de a o vedea disparand cat mai repede din perimetrul
conjugal.Si bineanteles zana disparu.
De necaz,n-a mai dormit toata
noaptea.S-a gandit.N-avea si el dorinte ca tot omul? Ehei ,o avansare,o casuta undeva mai spre
munte,o masinuta modesta,ca sa nu aiba nevoie de garaj…
A doua zi,buimac de suparare si
nesomn,s-a dus cu intarziere la serviciu,a lucrat anapoda sic and a dat cu
ochii de seful serviciului,i-a spus aiurit “sarumana” . Colegii,care mai de
care il tachinau: <esti indragostit,Crangulet,indragostit rau de tot!> .
Tocmai cand unul dintre ei repeat pentru nu se stie a nu stiu cata oara aceasta infamie- si asta de fata cu
presedintele sindicatului – pe usa intra
vaporoasa,ca o adiere zana portocaleleor. Sub ochii tuturor,dilatati ca dupa
tratament intens cu beladona,inainta pana in biroul lui Crangulet,se aseaza pe
scaun si zise :
- -Ieri te-a intimidat prezenta sotiei,de aceea am
venit aici.Spune-mi ce dorinta vrei sa-ti indeplinesc?
Crangulet,cu ochii atintiti spre
locul de unde presedintele sindicatului urmarea scena cu constionciozitatea
unui authentic Javert,n-avu alta dorinta
in aceea clipa decat… Si Zana portocalelor,bineinteles disparu…
In cea de-a treia zi,pe cand se
indrepta spre casa,se trezi cu ea in autobus. De emotie, Crangulet se lasa
moale pe bancheta.Zana se aseza in locul liber de langa el si ii zise:
-
-Ieri te-au intimidat colegii. Acum suntem doi
necunoscuti in acest banal autobus. Exprima-ti dorinta!
Caldura finite de alaturi,parfumul
ei de fruct tropical si rotunjumile pe care le simtea atat de aproape il facura
sa inchida ochii sis a viseze. Un firicel de gand… Dar in clipa aceea se trezi
zgaltait din senin si o voce de rasnita
reconditionata ii izbi timpanul:
-
-Biletul dumneavoastra la control !
Intr-o secunda realiza penibilul
situatiei,cu toate urmarile-i nefaste : de emotie la aparitia Zanei,uitase sa
composteze biletul ! Se si vazu luat de guler,mustruluit, apoi procesul verbal
, amenda… Ah de-ar avea acel dreptunghi mic de hartie perforat !
Si Zana ii indeplini in sfarsit
dorinta apoi disparu pentru totdeauna.
Iar Crangulet prezinta, bineinteles controloarei un bilet
compostat,corespunzator autobuzului.
Rodica Tott. Revista Dacia 1982